Gol

E târziu,mulţi ar spune asta.Mi-aş dori să fumez ,pentru a-mi umple timpul cu ceva,pentru a nu-mi roade unghiile până când sângele poate ieşi la suprafaţă.Sunt plictisită,nu că ar fi noutate,se pare că de ceva vreme starea asta afurisită nu dispare.Plictiseală,mereu am fugit de ea...pentru că plictiseala înseamna singurătate şi nu neapărat o singurătate fizică.Prefer să o numesc aşa.doare mai puţin...în ochii lor.
E târziu şi pe bune că m-am săturat de plictiseala sufletului meu.Vreau să plec dar îmi aduc aminte că nu am unde.Am dat cu piciorul fiecărei oportunităţi de a face ceva cu viaţa mea.Frică?Laşitate?Poate.Frică de plictiseală cu siguranţă. Dar,acum sunt plictisită şi nu mi-e frică...atunci?Laşitate...?Da,cred că asta defineşte cel mai bine poziţia mea,în acest moment,în viaţa ce mă înconjoară.
Gol.