1 martie,afacere mare,bazată pe prostia românului. Aleargă mame cu copii de ici colo,de la măsuţă la măsuţă,de la rrom la rrom,pentru a cumpăra nişte chestii inutile,fară nicio valoare,pe bani mărunţi(sau nu),pentru profesoare,bunicuţe,femei de servici s.a.m.d. Tot felul de mici obiecte,de la cănuţe,melcişori,luni,steluţe de mare,lăcuşoare,într-un cuvânt orice vietate existentă,obiect existent,prafuleţ existent,poate fi transformat acum în mărţisor.Eheeee,banu' să iasă. România,ţara în care orice sărbatoare,cît ar fi ea de nesemnificativă,e o mină numai bună de exploatat de către vanzătorii ambulanţi.
De ce nu ne putem pur şi simplu bucura de această primă zi de primăvară cum o făceau pe vremuri străbunicii?Fără a arunca bani în buzunarele unor zdrenţe?Cu mărţişoare confecţionate de mână.Doar cu bucăţica aceea de şnur impletit,care e de fapt mărţişorul autentic,purtat de fete în piept,ca simbol al întâmpinarii primăverii.Cu o plimbare în parc poate...cu o floare?Şi răspunsul îl dau tot eu.Pentru că nu ne plac lucrurile simple,pentru că ne plac ţigăniadele cu fustele lor inflorate,pentru că romanu' e prost crescut.Pentru că am uitat ce înseamnă cu adevarat a sărbători.Pentru romanul de rând sărbătoarea înseamna cat mai multă pălincă,scandal şi manele.
Amin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu