marți, 30 iunie 2009

Un nou inceput

Nu am scris demult,nu am avut timp...nu am avut cuvinte,nu am avut sentimente...
Inainte sa ma intorc in tara imi imaginam in mii de feluri cum va fi reintalnirea cu familia,prietenii...felul in care o sa imi petrec primele zile aproape de ei.Din pacate nu s-a inatmplat in nici unul din felurile pe care eu mi le imaginam,pacat...mai spuneam eu candva ,pe undeva,cat de mult m-am schimbat,cat de mult s-au schimbat cei din jurul meu.
In fine,important e,cu toate ca sunt dezamagita de felul in care s-au comportat mama,tata,prietenii...o singura prietena mi-e si acum alaturi,cu tot cu defectele ei,cu tot cu tendinta ei de egoism...e langa mine si acum,dupa 15 ani ...ne-am mutat impreuna,lucru la care am visat de pe vremea cand eram niste copile.
Iar acum trebuie sa plec...am venit acasa la mama sa spal niste haine(n-am masina de spalat :((((( ) si ma intorc ACASA la mine :D

Peace!



P.S. Btw...ea e Brisa :D

marți, 9 iunie 2009

...and I miss you like hell...

Wish you were here
Me, oh my countryman
Wish you were here
Wish you were here
Don't you know the stove is getting colder
And I miss you like Hell
And I'm feeling blue
Wish you were here Me, oh my countryman
Wish you were here
Wish you were here
Don't you know the stove is getting colder
And I miss you like Hell
And I'm feeling blue
I got feelings for you, babe
Do you still feel the same
From the first time I laid my eyes on you
I felt joy of living, I saw Heaven in your eyes
In your eyes
Wish you were here
Me, oh my countryman
Wish you were here (I wish you were here)
Wish you were here
Don't you know the stove is getting colder
And I miss you like Hell
And I'm feeling blue
I miss your laugh, I miss your smile
I miss everything about you
Every second's like a minute
Every minute's like a day
When you're far away
Wish you were here
The stove is getting colder, baby
I wish you were here
Wish you were here
A battlefield of love and fear
And I wish you were here
I got feelings for you, babe
From the first time I laid my eyes on you
Wish you were here
Me, oh my countryman
Wish you were here (I wish you were here)
Wish you were here
Don't you know the stove is getting colder
And I miss you like Hell
And I'm feeling blue







REDNEX-Wish you were here
Asculta mai multe audio Muzica »

Din ciclul,port ochelari,sunt smart si *nu* vreau sa va fur ,citam :

Mi-au trebuit ce-i drept cateva zeci de minute pentru a-mi da seama cine este acest crai cu functie,stiam ca il mai vazusem pe la teveu,dar...nu obisnuiesc sa retin fețe care inspira *constipare cronica* .
In fine,sa trecem peste umila mea parere si sa ajungem in miezul prostiei,nesimtirii,egoismului si (cum ar zice un mare ganditor autohton ) foamei de bani.
Acest DOMN,pentru ca e un DOMN,nu? Urban Iulian pe nume,nu de cercetas...mare...mare...(el cica e presedintele asociatiei de asistenta pentru consumatori,dar mie imi vine greu sa cred,ca in esenta lui ar putea fi numit protector al consumatorilor,in general)senator de Ilfov (uau,e de la tara ),ne propune sa dezbatem pe urmatoarea tema ,pe al lui...ziar (pentru citire exclusiva in BUDA) online (spun ziar,pentru ca banner-ul de sus spune : UrbanNews...pf,stie englezestre) :


Caini vs. Oameni - pe cine trebuie sa apere legea ? Implicati-va


Am discutat astazi cu o ziarista care m-a intrebat : D-le senator de ce nu promovati un proiect de lege ca sa abrogati prostia aia de lege cu care senatorul PC Marinescu ne-a transformat in prizonieri ai cainilor din orase.
I-am spus ca, pot face acest lucru insa vreau sa vad care este reactia romanilor. Pentru ca multi mi s-au parut indecisi si de multe ori am fost blamat ca sunt un criminal, un ucigas de caini, desi cresc acasa [ stau la curte, ca sa intelegeti ca nu imi terorizez vecini de bloc ] nu mai putin de 5 bucati.
Va astept si va invit sa postati la aceasta dezbatere; Unii deja au facut-o insa daca se vor strange suficienti romani care considera ca legea Marinescu trebuie abrogata, eu ca senator PDL va promit ca voi da curs acestei solicitari si voi promova in Parlament aceasta initiativa legislativa.
Vreau insa sa vad ca romanii, in marea lor majoritate, doresc cu adevarat acest lucru.
PS - astept injuraturile de rigoare de la asociatiile de protectie a animalelor.





Si din nou UAU, eu am inteles asa:

1. Ca el poate,dar vrea sa ne asculte parerile. (sa mori tu???)
2. Sa dam jos legea lui Marinescu ,ca e rea. (huh???exista o lege care apara cainii maidanezi??? unde?? cand??? cum??? )
3.Stie ca merita injurat si ca va fi injurat...si accepta asta,ba chiar mai mult,isi doreste asta. (hmmmmm,suspect...)


Trist...trist...
Si acest DOMN poate. Acest DOMN are puterea.
Va felicit,romani,sunteti pe locul 1 in lume la naivitate(ca sa nu zic idiotienie).








P.S. Am postat ce e mai sus pe site-ul subsemnatului,ghiciti ce...=))

duminică, 7 iunie 2009


Povestile prietenilor nostri

Cum ai putut?
Autor: Jim Willis, 2001

Cind am fost un catelus, te-am binedispus cu impleticelile mele, si te-am făcut sa rizi. Ziceai ca sunt copilul tau, si indiferent de cite perechi de pantofi ti-am distrus si de cite perne am smotocit, am devenit prietenul tau cel mai bun. Ori de cite ori am fost ‘rau’, imi aratai degetul si ma intrebai ‘Cum ai putut?’ Apoi te uitai in ochi mei nevinovati, te cuceream si ma rostogoleai, ne jucam si ma mingiiai pe burtica. A durat ceva mai mult timp pina am invatat ca treburile se fac afara, dar eram primul tau catel si tu erai teribil de ocupat. Intr-un final, am inteles despre ce era vorba, chiar daca nu ai stiut cum sa-mi spui, astfel ca, pina la urma, impreuna, am reusit sa depasim granitele comunicarii existente intre noi. Imi amintesc acele nopti in care ma strecuram linga tine in pat si iti ascultam confidentele si visele secrete. Era tot ce-mi doream, sa fiu linga tine, chiar si in momentele in care tu nu erai constient de acest fapt. Erau clipele in care credeam ca viata e perfecta.

Am strins atitea amintiri placute alaturi de tine, incit au sa-mi ajunga pentru mai multe vieti. Tin minte plimbarile lungi prin padure, alergarile prin parc, excursiile cu masina, imi amintesc chiar si clipele cind mincam impreuna inghetata (eu rontaiam cornetul, deoarece ‘inghetata este rea pentru caini’ asa ziceai). Dupamasa motaiam cumintel la soare asteptind sa vii acasa, chiar daca de cele mai multe ori, apareai doar la sfarsitul zilei. Apoi, treptat, ai inceput sa petreci tot mai timpul mai mult la locul de munca, intrucit trebuia sa-ti cladesti o cariera. Ai inaintat in virsta, si ai inceput sa-ti cauti perechea. Te-am asteptat cu rabdare, ti-am stat alaturi si te-am consolat cind veneai cu inima zdrobita de dezamagiri. Nu ti-am judecat niciodata deciziile, nici chiar atunci cind, chiar si tu erai constient ca te-ai inselat. Chiar daca si eu sufeream alaturi de tine, incercam sa ma arat vesel cind te intorceai acasa, imi doream sa pot pune un zimbet pe fata ta. Una din cele mai fericite zile din viata mea, a fost cind ai venit acasa cu ea. Am stiut de cum v-am vazut ca ea este aleasa.. Chiar daca am mirosit ca nu este o persoana iubitoare de caini, nu mi-am facut probleme. Am primit-o in casa noastra, am indragit-o si am ascultat-o. Eram fericit, pentru ca si tu erai fericit, si pentru mine, doar asta conta. Apoi, au aparut si copilasii vostri. M-am bucurat alaturi de voi, ca si cum ar fi fost ai mei. Eram fascinat de culoarea lor rozulie, de mirosul lor, de scincetele firave care se auzeau din patuturi. Vroiam sa-i ingrijesc asa cum ii ingrijeati voi, doar ca erati ingrijorati sa nu-i ranesc cumva. Asa ca, imi petreceam timpul inchis in cealalta camera, sau in cusca pe care mi-ai construit-o in curte. Stateam cu botul pe labe, si visam cu ochii deschisi. Visam ca sunt cu voi linga puiutii vostri, ca sintem o familie numeroasa si fericita. Numai eu stiu cum ii iubeam si cum imi doream sa fiu linga ei, asa ca am devenit un ‘prizonier al iubirii’.

Dupa ce au inceput sa creasca, am devenit prietenul lor. Se agatau de blana mea, si se sprijineau pe spinarea mea, ca sa-si poata tine echilibrul pe piciorusele lor micute. Imi bagau degetele in ochi, imi cercetau curiosi urechile, imi dadeau sarutari pe nas. Ma simteam la fel ca la inceput, prin atingerea lor simteam parca mingiielile tale de cind eram mic. Iubeam atingerile lor, intrucit, ale tale erau din ce in ce mai rare. Simteam ca viata mea are din nou un rost. Simteam ca traiesc un nou inceput. Am fost primul care i-a vazut facind primii pasi, asa ca, am sters cu buretele toate suferintele. Am simtit ca rabdarea si stradaniile mele de a va fi pe plac, au fost rasplatite. Ma strecuram in patul lor si le ascultam respiratia usoara si le vegheam visele, la fel cum ma strecuram linga tine cind eram puiandru. Asa te asteptam sa te intorci de la servici, si i-as fi aparat cu pretul vietii mele daca ar fi fost nevoie.

A fost o perioada in care, cind altii te intrebau daca ai caine, scoteai mindru o fotografie cu mine din portofel si le povesteai cit de bine ne intelegem. In ultimul timp, insa, raspundeai ‘da’ si schimbai subiectul. Cind nu te mai ajungeai cu banii, jucariile mele si zgarda pe care o primeam in fiecare primavara, erau primele taiate de pe lista.La inceput eram ’cainele tau’ acum eram ‘doar un caine’. Acum, ti s-a oferit sansa de a te muta cu serviciul in alt oras pentru un job mai bine platit. Te vei muta, impreuna cu familia, intr-un apartament, in care nu este voie cu animale de companie. Ati luat aceasta decizie, pentru ca asa este cel mai bine pentru ‘familie’, desi a fost un timp cand eu eram singura ta ‘familie’. Am fost incantat de plimbarea cu masina pina am ajuns la adapostul de animale.Odata ajuns acolo, am simtit ca mirosea ciudat, a caini, a pisici .... a frica. Parea un loc lipsit de speranta, un loc uitat pina si de Bunul D-zeu. Ai completat documentele si le-ai spus tinerilor de acolo ‘stiu ca veti gasi o casa buna pentru el’. Au dat din umeri si au coborit privirea in pamint. Ei stiu greutatile cu care se confrunta cu un caine de varsta mijlocie, chiar si unul cu ‘acte’, asa ca nu au promis nimic. A trebuit sa-i rogi pe copiii sa dea drumul zgarzii, apoi a trebuit sa te chinui sa le desfaci degetelele inclestate pe lesa. Tin minte cum strigau, cum te rugau, cum implorau "Nu, tati!Te rugam nu-i lasa sa ne ia cainele!" Atunci, m-am ingrijorat pentru ei, pentru modul in care vor intelege mai tirziu in viata, ce este prietenia, loialitatea, dragostea, responsabilitatea si respectul pentru orice forma de viata. Tu ... m-ai mingiiat usor pe cap, de bun ramas, mi-ai evitat privirea, asa ca am plecat si eu capul in pamint, in timp ce, politicos, ai refuzat sa pastrezi ca ultima amintire zgarda si lesa. Aveai o intilnire la care trebuia sa ajungi, asa cum aveam si eu una ...

Apoi, ai plecat. Tinerii s-au apucat sa puna la loc hirtiile, si spuneau ca, probabil, tu stiai de mutarea asta cu ceva vreme inainte, dar ca nu ai incercat sa-mi cauti alta familie care sa ma vrea. Unul dintre ei, si-a intors capul intr-o parte, si in timp ce isi stergea o lacrima a intrebat ... ‘Cum ai putut?‘ Altfel, sunt foarte draguti cu noi. Incearca sa-si faca timp pentru fiecare dintre noi, sa ne aduca in fiecare zi cite o raza de speranta, desi programul lor este destul de incarcat. Cu mincarea nu e problema, doar ca de citeva zile nu mai am pofta de mincare. La inceput, saream in fata cind era zi de vizita. Speram sa fi si tu printre oamenii care veneau sa adopte un caine. Speram ca te-ai razgindit. Speram ca totul nu este decit un vis urit. Cind am realizat ca asta nu se va intimpla, am sperat ca printre oamenii aia, se va gasi unul caruia sa-i placa de mine, si care m-ar fi putut salva. Apoi, vazindu-i in jurul meu pe puiandrii care nu isi puteau face loc sa ajunga in fata, mi-am zis ca nu e corect sa concurez cu ei. Am vazut ca toti oamenii care veneau acolo, erau cuceriti de dragalasenia astora mici. Am hotarit sa le dau macar lor o sansa, ei aveau o viata intreaga inainte, asa ca m-am retras intr-un colt indepartat si am asteptat.

I-am auzit pasii .... stiam ca a venit dupa mine. Era la sfarsitul zilei ... am mers tacuti de-a lungul unui culoar intr-o camera separata. Era o camera goala, doar o masa, iar intr-un colt am zarit o carte de rugaciuni luminata de flacara jucausa a unei luminari. O camera goala, dar plina de o liniste binecuvintata. M-a ridicat pe masa, si, in timp ce-si plimba miinile pe capul si urechile mele, mi-a soptit sa nu am nici o teama. Inima mea a inceput sa zvicneasca, insa m-am linistit repede, anticipind clipele ce vor veni. Brusc, am fost invaluit de un sentiment de usurare, brusc, mi-am dat seama ca zilele mele de prizonierat in dragoste ... s-au terminat. Printre clipele de visare si aducere aminte, am simtit ca sufletul ei era plin de remuscari. Am simtit ca toate grijile mele le-a luat asupra ei. Mi-a strins pe un picior din fata un garou, in timp ce o lacrima i-a cazut de pe obraz. I-am lins lacrima de pe mina, asa cum te lingeam si pe tine cind cautai alinare. Am simtit o intepatura, si lichidul rece imprastiindu-se in corpul meu. Mi-am scapat capul intr-o parte, moment in care privirile ni s-au intilnit. Privind-o in ochi am murmurat ‘cum ai putut’. Ca si cum ar fi inteles limbajul meu, m-a imbratisat si mi-a raspuns ‘imi pare asa de rau’ si s-a grabit sa-mi explice ca rolul ei este sa se asigure ca voi ajunge intr-un loc mai bun, intr-un loc in care nu voi mai fi ignorat, sau abuzat sau abandonat. Rolul ei este sa ma trimita intr-un loc plin de dragoste, un loc plin de lumina, care nu seamana deloc cu tot ce cunosteam eu despre viata pamintesca. Cu ultimele farime de energie, am incercat sa-i transmit printr-o bataie din coada, ca acel ‘cum ai putut’, nu ii era adresat ei, .... ci tie. Iti era adresat tie, bunul si iubitul meu stapin. Chiar si in ultimele momente din viata, gindul meu a fost indreptat spre tine. Te voi astepta sa ne reintilnim in acea lume minunata, spre care eu ma indrept acuma, ma voi gindi la tine si te voi astepta pentru totdeauna. Fie ca toti cei dragi tie, sa te iubeasca si sa-ti fie loiali, cel putin pe cit te-am iubit si ti-am fost eu .

sâmbătă, 6 iunie 2009

Earthlings si animalele au nevoie de noi




Avem nevoie de ajutorul tuturor celor care cred ca pot ajuta la organizarea unui eveniment care are ca scop difuzarea documentarului Earthlings(Pamantenii)-un documentar care are la baza suferinta provocata de om animalelor ,folosite in intreaga lume pentru hrana,imbracaminte,companie,divertisment si cercetare stiintifica. Felul in care omul trateaza animalul e pur si simplu socant . Daca vrei sa te implici,daca vrei sa deschizi ochii si sa accepti ceea ce se intampla in jurul tau...daca vrei sa ai parte in continuare de prietenele animale,te invitam sa ne contactezi!

Mail/Messenger : ms.heroin3@yahoo.com
ori

puteti lasa un comment la acest post!

joi, 4 iunie 2009

Eugenistii

va invit sa urmariti adevarul despre lumea libera in care traim,adevarul despre mult ravnita uniune europeana,adevarul despre trecutul sumbru transcris in zilele de azi . ONU si celelalte mari uniuni *menite* sa apere drepturile omului sunt de fapt minciuni plasate pentru a acoperi adevaratele intentii,intentii vechi de peste 100 de ani...intentii de a impune o unica ORDINE MONDIALA si primul succes al lor in secolul asta a fost UNIUNEA EUROPEANA !

Watch End Game-Blueprint For Global Enslavement by Alex Jones (Joc Final,un doctumentar de Alex Jones) !

miercuri, 3 iunie 2009

Monstruos






Mi s-a atras atentia ca sunt pesimista,din cauza postarilor anterioare.Nu sunt eu pesimista,e lumea pesimista,sunt oamenii rai...sunt oamenii violenti...poti sa fi optimist intr-o lume innecata in ura,rau si violenta?
Daca tu da...te compatimesc!
Pana acum 2 zile nu ma gandisem de multe ori la ce mananc(excluzand interminabilele diete). Am fost mereu sigura ca animalul pe care il consum a avut parte de o moarte decenta,rapida ...si fara durere! Ce bine ar fi ...daca as avea mereu dreptate!
Dar nu e asa,in abatoare,in adaposturi,in circuri,in competitii,in laboratoare...milioane de animale sunt ucise cu cruzime,cu perversitate...cu nepasare! Sunt ucise lent si privite ca niste nimicuri.
Cum sa nu fiu pesimista,cum sa nu urlu in mine ,cum sa nu plang de nervi ca nu am nici o puetere pentru a schimba soarta acestor fiinte fara aparare?!?
Oamenii nu sunt mai buni ca animalele,sa nu uitam ca ele au fost inaintea noastra aici,sa nu uitam ca singurul lucru ce ne deosebeste de ele e faptul ca vorbim!
Omul e mult mai lipsit de senetimente decat un animal.
Mi-e scarba ca ma numesc om!


EARTHLINGS-Documentarul care ne arata omul asa cum e
imaginile sunt socante!

marți, 2 iunie 2009

Speranta...


Cand ai ocazia sa surprinzi asa momente,iti dai seama ca oricat intuneric ar fi in jurul tau,mai devreme sau mai tarziu lumina e cea care razbeste...

luni, 1 iunie 2009

Curajul de a muri...


E pur si simplu socant cum o simpla fotografie poate provoca sentimente uriase si mai ales sentimente atat de contradictorii.Neputinta,admiratie pentru curajul de a invinge in fata mortii,ura fata de propria-mi umanitate ...si scarba de lasitatea pe care probabil eu as fi simtit-o pusa in fata unei situatii atat de tragice,asta simt eu privind sfarsitul din imaginea alaturata.
Eroul din fotografie nu a capatat o identitate oficiala nici dupa 8 ani de la 11 septembrie 2001,dar cu siguranta pentru milioane de oameni din intreaga lume identitatea unui erou nu conteaza,eroul ramane erou. De ce erou o sa va intrebati unii vazand fotografia...?
Spuneam mai sus ca simt admiratie pentru acel om ,pentru ca a avut curajul sa invinga moartea...probabil ca actul de a iti pune capat zilelor se numeste sinucidere,dar ceea ce el a facut se numeste curaj si firmete,pentru ca intr-o situatie atat de socanta,atat de lipsita de speranta(pentru ca majoritatea celor prinsi desupra zonei de impact erau constienti ca sansele de salvare erau nule) ,vazand oameni murind in fata ta,vazand panica si neputinta in ochii lor ...curajul de a te arunca spre moarte,de a decide sa nu mori las...e pur eroism si atunci cum ar putea cineva sa nu simta admiratie?
Pentru *The falling man* si pentru celelalte zeci de persoane care au decis asupra propriei morti ...pentru cele peste 2.978 persoane carora le-a fost impusa moartea fara a fi vinovati de motivul ce a dus la monstruozitatea din 11 septembrie 2001 ... cuvintele si regretele ar fi prea putine!
Documentarul 9/11 The Falling Man poate fi vazut aici:

Anti Drug Dog



Cel mai genial clip pe care l-am vazut ever!!!

New Moon Trailer


In sfarsit putem vedea cam cum va arata partea a doua a ecranizarii sagii Twilight: New Moon!
In ceea ce ma priveste prefer sa nu ma pronunt inca,astept alte trailere sau the full movie!

Copilaria noastra vs Copilaria voastra



Noi beam brifcor mancam topic topi-top sau jelibon
Ei se stramba cand aud de crina sau bonibon
In timp ce noi radeam la glume ei zic doar un simplu LOL
Ei nu se mai joaca frunza, nici tzarile sau shotron
Noi jucam leapsa pe coco, ratele si vanatorii
Noi nu ne jucam fifa ci fotbal in curtea scolii
Noi jucam lapte gros, turul frantzei, baba oarba
Ei au altele in cap atunci cand aud de "capra"
Noi ceream prietenia ei converseaza pe mess
Ei nu mai rosesc ca noi cand e vorba despre sex
Noi nu ne duceam in mall ci doar la cofetarie
Beam tec si mancam din aceeasi farfurie
Noi nu ne dadeam email noi ne trimiteam scrisori
Ne dadeam felicitari nu mass-uri de sarbatori
Nu dau eu verdicte si-habar n-am ce credeti voi
Dar copiii de azi parca-s mult mai tristi ca noi


Eram la o bere-n fatza - anu' trecut
2 copii mancau bomboane in fatza scarii razand
Toate bune si frumoase pana ii vad aruncand
Punga de bomboane plina si pe ei plecand
Imi venea sa-i strang de gat
Sa le spun: In p**a mea
Noi plangeam o saptamana fiindca mama nu ne lua
Iar voi plecati, o aruncati va doare fix in c*r de ea
De vine-s cei ce v-au crescut fiindca nu stiti cum era...


Cand venea ora 5 iesea toata lume-afara
Si-ncepeam numaratoarea fara sa stim ce inseamna
Antante dizemane pe dizemane compane antante
Ne-ascundeam de parintzi sa nu ne vada ca bem apa
Cand veneam transpirati dup-o noua zi de joaca
Noi citeam Ciresarii, amintirile lui Creanga
Adormeam fericiti ascultand povesti pe placa
Ne uitam la diafilme cu Turtitza Fermecata
Sandy Bell pentru toti era vedeta preferata
Era mare sarbatoare cand mancam o ciocolata
Buna, rea, mica, mare n-avea cum sa nu iti placa
Privind in urm-acum toate astea parca
Sunt povesti de demult care incep cu-"a fost o data"
Poate-s io nostalgic si-habar n-am ce credeti voi
Dar copiii de azi parca-s mult mai tristi ca noi

Eram la o bere-n fatza - anu' trecut
2 copii in fatza scarii se jucau tenis razand
Toate bune si frumoase pana la ultimul sut
Am vazut mingea-n gradina si pe ei plecand
Imi venea sa-i strang de gat
Sa le spun: In p**a mea
Noi plangeam o saptamana atunci cand ni se spargea
Iar voi plecati o aruncati va doare fix in c*r de ea
De vine-s cei ce v-au crescut fiindca nu stitï cum era...

Dulci amintiri...




Si daca tot am deschis subiectul copilarie...fiind ora 1 noaptea,iar eu fiind la dieta(cine auzise de dieta acum 10 ani???),nu pot sa nu ma gandesc la cele mai dulci amintiri gustate,dulciurilei copilariei! Va mai aduceti aminte de ciocolata kiss,cu spuma de banane si capsuni???Eram pur si simplu innebunita dupa ea.Mai imi vin in minte gumele turbo si barbie din care colectionam mici imagini cu cate vreo masina sau papusa ...ciudat cum niste bucatele de hartie colorata de faceau sa uiatm ca ¨Mihaita¨ mai devreme ne'a tras de par :P
Ciocolatica Puisor,sucurile brifcor,napolitanele danut,bomboanele umplute cu miere,inghetata panda,polar...sucul la dozator cumparat de la o fereastra in perete,napolitanele codrut,bomboanele pe bat tip top,kouku ruku...vremuri de mult apuse...


cand,cum si de ce?


E ciudat cum poti uita ceea ce ai fost cu doar cateva luni in urma...sau ani...?Nu reusesc sa imi aduc aminte cand am incetat sa fiu copil,pur si simplu s-a intamplat, fara sa vreau si fara sa-mi dau seama.
Intamplator mi-a urat acum cateva minute *La multi ani* Hordy,un foarte bun prieten,iar reactia mea pe moment a fost confuza ...stiam ca e 1 iunie dar aprent creierul meu nu mai proceseaza aceste mici detalii la fel ca inainte. Imi amintesc cum asteptam candva afurisita zi de 1 iunie,un an intreg ii trebuia sa apara si cand in sfarsit o aveam numai pentru mine,eram cel mai fericit copil din lume,nici macar 14 septembrie nu era o zi atat de importanta si asteptata ca 1 iunie! Zambetul strengaresc pictat pe fata mea ...of,cat a trecut de cand nu il mai puteam schita in minte,eram fericita doar pentru ca era 1 iunie,o zi pentru multi normala...dar pentru mine nu,era ziua in care sarbatoream impreuna cu milioane de copii din toata lumea ,nu ca pe 14 septembrie cand eram eu ,mama ,bunicii si probabil cativa prieteni de joaca...era ziua in care ,cu toate ca eram doar un copil,stiam ca milioane de zambete din toata lumea se picteaza odata cu al meu! O inghetata si o punga de pufuleti primite de la primarul orasului Baia Mare si o usoara trecere a mainii acestuia prin parul meu ma faceau sa ma simt importanta,nu-l dispretuiam ca acum,nu stiam cat de avar si fatarnic e .nu ma interesa...si eram fericita! Bunica...femeia care m-a crescut si mi-a oferit cea mai nobila si mai pura iubire din cate exista era langa mine...
Dar acum...am crescut...stiu atatea lucruri,cunosc o parte din lume si cel mai important : SUNT INDEPENDENTA,mereu mi-am dorit sa fiu independenta...si nu m-am intrebat niciodata cu ce pret trebuie platiti anii care trec.EU i-am platit scump,disparitia bunicii de langa mine a fost cu siguranta cel mai dureros si nedrept...
Sunt constienta ca fiecare etapa a vietii ne invata,ne intareste caracterul si are farmecul ei,dar ...copilaria e inegalabila,e etapa cea mai valoroasa ! Regret ce-i drept ca au trecut atat de repede anii,regret ca nu sunt asa cum mi-am dorit ...regret ca imi e greu sa pastrez o parte din copilarie mereu vie in mine si regret ca nu mai pot iubi asa cum o faceam atunci...fara a cere nimic in schimb ,fara interes si fara pic de minciuna!
La multi ani copii...la multi ani copilarie...la multi ani minunata inocenta!