E pur si simplu socant cum o simpla fotografie poate provoca sentimente uriase si mai ales sentimente atat de contradictorii.Neputinta,admiratie pentru curajul de a invinge in fata mortii,ura fata de propria-mi umanitate ...si scarba de lasitatea pe care probabil eu as fi simtit-o pusa in fata unei situatii atat de tragice,asta simt eu privind sfarsitul din imaginea alaturata.
Eroul din fotografie nu a capatat o identitate oficiala nici dupa 8 ani de la 11 septembrie 2001,dar cu siguranta pentru milioane de oameni din intreaga lume identitatea unui erou nu conteaza,eroul ramane erou. De ce erou o sa va intrebati unii vazand fotografia...?
Spuneam mai sus ca simt admiratie pentru acel om ,pentru ca a avut curajul sa invinga moartea...probabil ca actul de a iti pune capat zilelor se numeste sinucidere,dar ceea ce el a facut se numeste curaj si firmete,pentru ca intr-o situatie atat de socanta,atat de lipsita de speranta(pentru ca majoritatea celor prinsi desupra zonei de impact erau constienti ca sansele de salvare erau nule) ,vazand oameni murind in fata ta,vazand panica si neputinta in ochii lor ...curajul de a te arunca spre moarte,de a decide sa nu mori las...e pur eroism si atunci cum ar putea cineva sa nu simta admiratie?
Pentru *The falling man* si pentru celelalte zeci de persoane care au decis asupra propriei morti ...pentru cele peste 2.978 persoane carora le-a fost impusa moartea fara a fi vinovati de motivul ce a dus la monstruozitatea din 11 septembrie 2001 ... cuvintele si regretele ar fi prea putine!
Documentarul 9/11 The Falling Man poate fi vazut aici:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu