10 lei pe bucată

Nu pot sa nu scriu despre asta,e pur şi simplu grotesc şi trist ce mi-a fost dat să văd vineri.Credeam că am scăpat după episodul de la poştă,dar nu-s atât de norocoasă.
Fiind foarte conştiincioasă în ceea ce priveşte sănătatea mea,ca femeie,am mers la cabinetul ginecologului meu voluntar la planing,pentru a face testul Babeş-Papanicolau. Şi aici a început nebunia.
Am intrat în clădire şi m-a izbit imaginea a cel puţin 100 de femei,colorate,mişunând haotic pe holurile inguste.In capul meu incepură să se acumuleze fel si fel de idei,privind inghesuiala iesită din comun. Frecventez de 3 ani clădirea,acelaşi ginecolog şi niciodată n-am văzut aşa populaţie acolo. Începusem să cred că sunt cam singura femeie din Baia Mare care mai dă pe la ginecolog,că de fapt sunt eu vreo ciudată ce consideră că sănătatea prietenei tale ascunsă între picioare e chiar importantă. Dar vineri se pare că acele femei se hotărâsera sa-mi demonstreze contrariul.
Ajunsă cu greu în cabinetul medicului,îl întreb mai în glumă,mai în serios daca era vorba de vreo gratuitate,eu ştiu...prezervative d-alea fară nume şi pentru fumeile astea peste 18 anişori,ştiind din experienţa anilor trecuţi cum veneau copilele de paişpe, optişpe primaveri,să care cu sacoşele prezervative si anticonceptionale ,fiind pĂ gratis, pentru tot neamul de acasă. Am rămas surprinsă si foarte cand al meu medic mi-a confirmat cu juma' de gură ca întradevăr era vorba de o gratuitate,dar nu la prezervative...ci la testul Babeş-Papanicolau. Şoc.
Nu faptul ca e gratuit testul m-a făcut sa răman cu gura căscată,la propriu(deşi e ceva uimitor,faptul ca s-au gândit ale noastre autorităţi la genul ăsta de campanie),ci faptul că femeile din ziua de azi au ajuns sa-şi neglijeze in halul ăsta sănătatea. Un test costă între 40 şi 60 de lei,făcut la un cabinet privat,dar daca mergi frumuşel la medicul de familie,cu trimitere,costa 10 lei. 10 lei costă şi viaţa femeilor,viaţa celor 100 de femei adunate ca la piaţă în spatele uşii cabinetului în care mă aflam? Am aflat cu stupoare că unele din duduile de pe acolo,la 40 de ani nu facuseră nici măcar odată acest test.Groaznic.
Şi mă mai mir că damele din ziua de azi sunt nişte jegoase ce put a transpiraţie ,păi dacă nu le pasă nici măcar de viaţa lor,cum sa le mai pese de a altora?
Şi e valabila treaba cu jegu' şi pentru masculii patriei.

Şi am trăit sa o văd şi p-asta!

Degeaba,nu se leagă!Nu e etic,nu e normal.
Daca venea Smiley cel mic să-mi cânte asta,mi se rupea,îi spuneam şarap si treceam peste.Dar aşa nu se poate frate.Păi cum domnule Cheloo,dumneavoastră,mare critic al acestei 'muzici' veniţi acum în faţa consumatorilor Paraziţii,cu aşa ceva?Păi e frumos nenea?
Şi o sa ne zici cum că nevasta te-a obligat,dar pană la urmă ţi-a placut...adica ups,stai,că ne-ai spus asta deja. Şit cumetre,unde a rămas teoria : 'Pe noi nu ne conduc femeile' ?
Dar constat cu stupoare si cu greaţă că pe Cheloo il doare in pula de ceea ce fanii Paraziţii vor vocifera.Aşa ca pe mine nu o sa mă doara nicaieri.
Voi spune atat: Ruşine BĂ !

P.S. "Cati dintre voi stiu ca simplu cu cream, e-o ciordeala nesimtita dupa outcast - so fresh, so clean?".

La ţară-i greu...

'Bă eşti nebun?' i-am zis eu ieri lui Marian,în timp ce stăteam cuminţei la coada din străina Poşta Română,pentru a scoate un colet.De jur imprejur se aliniau agale fel de fel de personaje,unii de la ţara,alţii de pe la ţara oraş care vorba fie intre noi e mai spurcată din orice unghi ai privi-o decat ţara de la sat. Şi să revenim la oile noastre bipede. În faţa mea,doamna prezentabilă,vreo târfa de boier orăşan,plină de aur la incheieturile-i fine , vorbind la telefon,gesticulând nebuneşte, când neinspirat, în gesticularea ei ridică braţele. Auuuuu ochii,auuuu nasul,auuuu corzile vocale incepuserăm sa strigăm (eu şi Marian,ceilalţi dovedind o obijnuinţă aproape neruşinată faţă de paralizantul miros) in durerile noastre.
'Păi cum naiba?' ii spun eu lui Marian care căuta disperat un gol de aer pentru a exercita banala respiraţie,acum devenita sport extrem. Păiiiii cum naibaaaaa oameni buni? Atâta aur pe ea si n-avea apă acasă să-şi dea pe plantaţia de la 'subsuoară' . La un moment dat,să fiu a dracu' de nu ma gandeam serios sa îi ofer târfei nişte serveţele umede,pe care mereu le port in geanta cumpărată de la reducere,din center,nu de la nenea Vuitton(distinsa domniţă deţinea un exemplar).
În acel moment am decis cu pretenul meu Marian,pentru ca ţinem încă la vieţile noastre,să ne mutam undeva la alt ghişeu,cu riscul de a suporta miros de oiţă patrupedă ,laie bălaie, pe care probabil stăpânul(un bătrânel simpatic) se spetise să o mulgă. Şi instinctul meu de animal decent,urlă la târfă : 'Făăăăăăă,oaia e oaie,nu are genti Vuitton,n-are capacitate olfactiva şi nici creier dezvoltat pentru a gândi,ca tine de altfel,da' tu,fă proasto te numeşti om şi prin definiţie ar trebui sa le ai in poşeta. Oaia pute mai frumos ca tine. Mori.' Dar fiind o domniţă elevata,eu,mi-am muşcat limba si am inghiţit in sec plecând spre alte noi miresme.
Şi păcat consăteni,ca România in procent de 95% e populată de oi bipede cu genţi Vuitton :(

Premiul "Scriitor Superior

A decis barbatul meu Adelin ca as merita chestia asta,nu imi pot da seama de ce,dar :multumesc din inima barbate!
Sa vedem deci...


Regulile acordarii premiului:
1. Fiecare Scriitor Superior (S.S.) trebuie sa dea mai departe premiul la cinci prieteni bloggeri speciali;
2. Fiecare S.S. trebuie sa isi creeze o legatura pe net la blog-ul (si autorul-blogger prieten) de la care el a primit premiul;
3. Fiecare S.S. trebuie sa isi prezinte premiul pe blog si sa adauge un link la acest post, care ne explica ce este cu premiul;
4. Fiecare S.S. trebuie sa posteze aceste reguli pe blog-ul lui.

Decizia mea

Alex Gorcea Pentru ca e el,inainte sa fie altii iar asta spune tot.
Hordy Am descoperit prin intermediul blogului,un alt Hordy...
Sylver In ceea ce priveste felul in care scrie Sylv,pot spune atat,genial!
Katu Pentru ca simte ce scrie.
Forte Fascinant!

Iubim?

Iubim sau ne inchipuim ca iubim,suntem iubiti...sau ne inchipuim ca suntem iubiti?Observ din ce in ce mai multe persoane care isi inchipuie ca sunt iubite,pentru a nu suferi,pentru a nu fi nevoite sa paseasca si pe treapata aia plina de lacrimi si durere . Observ prietene ce prefera sa creada ca tipul cu care s-au futut azi noapte de fapt s-a indragostit irecuperbail ,nu ca dupa maxim 1 ora de amor fierbinte se va face navazut iar cand il vor intalni intamplator pe strada,isi va intoarce privirea spre alte orizonturi neacordandu-le nici macar un 'buna ziua' prefacut. Observ femei in toata firea ce se multumesc cu un barbat insurat care mincinos le promite soarele si luna,dar de fiecare data se intoarce de unde a plecat,ele asteptand farama aia infirma de atentie la nesfarsit.Observ amagire.
Asta e cuvantul,amagire...pentru ca e mai buna decat nimic.
Exemple sunt nenumarate,infinite,exemple de suflete ce tanjesc dupa caldura,dupa intelegere,dupa dragoste,iubire sau cum s-o fi numind,iar in lipsa lor nu le ramane decat sa inventeze,sa se amageasca.
Am trait si eu asa...

Bosquito,Madame Hooligan.Radu Almasan!

Vroiam de ceva vreme sa scriu despre Radu,despre ce a fost odata Bosquito,despre ce este acum Madame Hooligan,mai precis din vara,dar cum timpul nu mi-a permis asta,o fac acum.
Multi au strigat in gura mare ce greseala imensa a facut Radu cand a parasit tara in cautarea visului american,cum nu o sa razbata niciodata pe piata muzicala de acolo,cum bla bla. Acum multi striga tot in gura mare cum s-a deteriorat talentul lui Radu,cum muzica lui nu mai e buna...si la fel striga multi in gura mare cat de fani Bosquito erau ei...Ipocrizie fara limite domnule,mi-e scarba cand vad si aud ceea ce striga ei acolo.
Radu e probabil unul dintre cei mai talentati artisti pe care Romanica noastra i-a avut,pe langa intentiile de cantareti ramase in tara,el avea cu ce. Madame Hooligan inseamna metamorfoza Bosquito,inseamna muzica adevarata...iar fani Bosquito,putini frate,putini...pentu ca daca erau atat de multi Radu nu s-ar fi vazut niciodata obligat sa paraseasca ruina asta de tara.
In fine,am comandat de pe net albumul Madame Hooligan,il savurez zi de zi si pe langa am primit si o surpriza din partea baietilor(cu o mica eroare,din partea mea,contul meu de pay pal fiind pe cardul lui maica-mia,am primit autograful pe numele ei...dar nu e capat de lume) .
Imi pare rau ca Radu nu mai e pe la noi...dar nu pot decat sa ma bucur pentru ceea ce a reusit,sa ii urez succes si multa sanatate si sa-i traiasca fetita si nevasta.
Ah...o sa va vizitez steaua de pe walk of fame...cu siguranta!

The lovely bones...

Nu stiu daca a fost povestea,pilda sau jocul actoricesc ce m-a atras la acest film.Chiar nu pot face acum pe moment o analiza in parte a fiecarui element ce alcatuieste filmul.Dar pot sa spun 3 cuvinte:suspans,emotie,schimbare...Merita vazut...