Imi spunea cineva ca trebuie sa fi barbat pentru a intelege rugby-ul. Nu zau! Pot sa contrazic afirmatia stimabilului dar nu o voi face,ci o sa incerc sa fiu barbat pentru ca vreau sa inteleg sportul asta,pentru ca incet,incet am invatat sa iubesc rugby-ul cu toate ca nu imi e deslusita in intregime taina lui(daca exista una) .
Primul care m-a facut sa vreau sa descopar rugby-ul a fost Alex(si o face in continuare,de acolo de sus) .M-a facut sa inteleg cum e cu eseele,gramezile si mai ales cu nesimtitele alea de bete pe seama carora ma amuzam mereu. M-a dus la primul meci...si ultimul in care l-am putut admira.(Iti multumesc pentru frumoasa pasiune ce mi-ai lasat-o,dragul meu).
Nu cunosc foarte multa tehnica,in schimb faptul ca imi doresc sa invat cred ca e suficient. Am sa devin o experta,promit. Barbat nu stiu daca o sa fiu,dar ca femeie pot spune: Rugby-ul e o opera de arta. Nu una clasica,ci una in care probabil fiecare din noi ne-am putea gasi locul. E familie. Pentru ca inainte de toate o echipa de rugby e asta: familie.
Ah...hai ZIMBRII!
