'Bă eşti nebun?' i-am zis eu ieri lui Marian,în timp ce stăteam cuminţei la coada din străina Poşta Română,pentru a scoate un colet.De jur imprejur se aliniau agale fel de fel de personaje,unii de la ţara,alţii de pe la ţara oraş care vorba fie intre noi e mai spurcată din orice unghi ai privi-o decat ţara de la sat. Şi să revenim la oile noastre bipede. În faţa mea,doamna prezentabilă,vreo târfa de boier orăşan,plină de aur la incheieturile-i fine , vorbind la telefon,gesticulând nebuneşte, când neinspirat, în gesticularea ei ridică braţele. Auuuuu ochii,auuuu nasul,auuuu corzile vocale incepuserăm sa strigăm (eu şi Marian,ceilalţi dovedind o obijnuinţă aproape neruşinată faţă de paralizantul miros) in durerile noastre.
'Păi cum naiba?' ii spun eu lui Marian care căuta disperat un gol de aer pentru a exercita banala respiraţie,acum devenita sport extrem. Păiiiii cum naibaaaaa oameni buni? Atâta aur pe ea si n-avea apă acasă să-şi dea pe plantaţia de la 'subsuoară' . La un moment dat,să fiu a dracu' de nu ma gandeam serios sa îi ofer târfei nişte serveţele umede,pe care mereu le port in geanta cumpărată de la reducere,din center,nu de la nenea Vuitton(distinsa domniţă deţinea un exemplar).
În acel moment am decis cu pretenul meu Marian,pentru ca ţinem încă la vieţile noastre,să ne mutam undeva la alt ghişeu,cu riscul de a suporta miros de oiţă patrupedă ,laie bălaie, pe care probabil stăpânul(un bătrânel simpatic) se spetise să o mulgă. Şi instinctul meu de animal decent,urlă la târfă : 'Făăăăăăă,oaia e oaie,nu are genti Vuitton,n-are capacitate olfactiva şi nici creier dezvoltat pentru a gândi,ca tine de altfel,da' tu,fă proasto te numeşti om şi prin definiţie ar trebui sa le ai in poşeta. Oaia pute mai frumos ca tine. Mori.' Dar fiind o domniţă elevata,eu,mi-am muşcat limba si am inghiţit in sec plecând spre alte noi miresme.
Şi păcat consăteni,ca România in procent de 95% e populată de oi bipede cu genţi Vuitton :(
